Munca

Ce-am învăţat eu în 5 ani, 3 luni şi 18 zile de muncă:

• că ăl’ de latră mai tare a pustiu devine automat şi ăl’ mai apreciat din toate punctele de vedere;
• că nu e important să-ţi faci treaba, ci să te vaiţi neîncetat că ai multă;
• că, dacă-ţi vine vreo idee, trebuie neapărat s-o omori înainte să afle cineva despre ea. În caz contrar, fie îţi va fi furată, fie va deveni o obligaţe pentru tine (iar neîndeplinirea ei duce la probleme);
• că nu trebuie să ai personalitate; trebuie să fii la fel cu toţi. Dacă nu eşti, ghinionul tău;
• că majoritatea colegilor nu-s în stare să argumenteze, nici măcar vag, tîmpeniile care le ies din gură;
• că a fi manager încă înseamnă să argumentezi cu “Aşa zic io, deci aşa facem pentru că aşa e bine”;
• că jelania generală legată de salarii nu va înceta niciodată să fie subiectul predilect de discuţie. De ce? Pentru că frazele sînt deja standard, aşa că nu mai necesită efort intelectual;
• că, dacă ai ales să faci munca asta fiindcă-ţi place, eşti pierdut…

Am învăţat şi lucruri bune, dar le-am uitat în ultimele săptămîni.