Ce nu suport 2


“Ştirile” sportive.
Le urăsc. Nu-nţeleg cum poate cineva sa se holbeze-n ecran şi să asculte ce-a mai băgat la maţ şi ce mai fute-n ultima vreme Jică-nea-nimeni, fotbalistu’-vedetă-purtător-de-ochelari-de-soare-noaptea-n-cluburile-de-fiţe. Ăla, modelu’ de viaţă al puştiului de 16 ani.
Ştiu că nu-i obligatoriu şi nici nu mă uit, de obicei. Da’ se mai întîmplă, na. Şi mă oripilează. Şi io nu-s uşor de oripilat.
Le recomand realizatorilor acestui TV-căcat să se ia de mînă cu vedetele astea şi să se arunce într-o groapă cu crocodili înfometaţi. Da’ să-şi lase blingu’ deoparte că nu-i vina crocodilului.

Advertisements

Ce nu suport 1


Oemenii care zîmbesc ca idioţii. Fără să aibă motiv, adică, fără să se simtă bine sau mai ştiu eu ce îi face pe oameni să zîmbească. Tembelii care zîmbesc pentru că au citit ei într-o revistă pentru femei (idioate) că, dacă beleşti fasolea toată ziua, ţi se aliniază planetele pîn’ la coadă.
Sînteţi insuportabili. Clar.

Concediu


Conversînd io pă mesingiăr în seara asta, avusăi o revelaţie: concediu’ ideal pentru mine e să stau într-un copac, în pădurea deasă de unde şi-o-nţărcat dracu’ copchii, să bombăn şi să înjur şi să arunc cu oarece fructe împuţite, ceva, în orice fiinţă umană pă care-ar pune-o talpa iadului să-mi apară-n raza vizuală.

Frumuseţile patriei…


…din nou. Prima pe sezonul ăsta, mă face să-mi doresc să rămîn liniştită în faţa monitorului şi să mă uit la House pînă crăp.
Nu că mi-aş fi făcut iluzii că o să văd asfalt chiar prin toate locurile unde ar trebui să fie, da’….

Şi-mi fac şi griji: chiar am început să gîndesc ca tot rumînu’? Credeam că de Paşte se stă acasă, cu familia, cu ăi dragi… D-aia am plecat io la drum. Da’ am greşit rău. Toţi amatorii de mici erau acolo. Peste tot. Easter sucked. Vreau la muncă.