Munca


Ce-am învăţat eu în 5 ani, 3 luni şi 18 zile de muncă:

  • că ăl’ de latră mai tare a pustiu devine automat şi ăl’ mai apreciat din toate punctele de vedere;
  • că nu e important să-ţi faci treaba, ci să te vaiţi neîncetat că ai multă;
  • că, dacă-ţi vine vreo idee, trebuie neapărat s-o omori înainte să afle cineva despre ea. În caz contrar, fie îţi va fi furată, fie va deveni o obligaţe pentru tine (iar neîndeplinirea ei duce la probleme);
  • că nu trebuie să ai personalitate; trebuie să fii la fel cu toţi. Dacă nu eşti, ghinionul tău;
  • că majoritatea colegilor nu-s în stare să argumenteze, nici măcar vag, tîmpeniile care le ies din gură;
  • că a fi manager încă înseamnă să argumentezi cu “Aşa zic io, deci aşa facem pentru că aşa e bine”;
  • că jelania generală legată de salarii nu va înceta niciodată să fie subiectul predilect de discuţie. De ce? Pentru că frazele sînt deja standard, aşa că nu mai necesită efort intelectual;
  • că, dacă ai ales să faci munca asta fiindcă-ţi place, eşti pierdut…

Am învăţat şi lucruri bune, dar le-am uitat în ultimele săptămîni.

Advertisements

Autobuz


Oră imposibilă, fojgăială generală, autobuz (ce-mi place…) supraaglomerat, starea de bine de după ziua de muncă. Ajung, ca de obicei, undeva pe la mijlocul autobuzului, strivită de un ciorchine de moşi cu paporniţe. Şi, ca şi cum asta nu era de ajuns, aveau şi darul vorbirii. Potenţat de o nevoie nebună de comunicare, cel puţin in cazul unuia dintre ei (ceilalţi îi recunoşteau, probabil, superioritatea, aşa că se rezumau la “Da, dom’le, aşa e”). Aşa că aud următoarele (deşteapto, mp3 player-u’ era pe masă):

“Dom’le, mai zic aştia că n-au românii bani….nţ,nţ…. da’ uitaţi-vă şi voi ce de maşini pe stradă”

(corul: “Da, da, aşa e”)

“Offfff, bine au făcut aştia cu taxa aia…. aia auto. Că nu se mai poate. Ştiu eu pe vreo doi, neeeeenorociţii; iau maşini de la fier vechi, din Germania. Apoi le vînd la noi pe o grămadă de bani…”

(corul, înverşunat: “Da, dom’le, aşa e… ai dreptate, nenorocţii”)

“Şi uite-aşa e, ajung la noi toate vechiturile…. Aţi văzut cît faci cu 30-ul de la gară pînă la nord? Uite, eu am mers o dată ca să cronometrez…. şi era aşa de aglomerat…”

(corul, cîştigat definitiv: “Da, dom’le, nu mai e ca pe vremuri…”)

Concluzie: bocanci noi şi trezit mai devreme. Eventual emigrare.