De ce nu mi-e dor de şcoală

 

Pentru că treaba asta e atît de adevărată, o, daa.

In my parents’ day and well into yours and mine, it used to be the person who fell short. Now it’s the discipline. Reading the classics is too difficult, therefore it’s the classics that are to blame. Today the student asserts his incapacity as a priviledge. I can’t learn it, so there is something wrong with it. And there is something especially wrong with the bad teacher who wants to teach it. There are no more criteria, Mr. Zuckerman, only opinions.

Philip Roth, The Human Stain

 

Atmosphere

A mild October afternoon in Rome. A narrow street, old buildings on both sides. A bookshop. All used books, all in English. A woven basket at the entrance, tagged “free books”. Inside, dim light but good enough to find your way through the many shelves and tables and drawers full of treasures. It smells of old paper and dust. Total silence for a few minutes, followed by a barely audible sound in a corner where there’s an old wooden desk. Seated behind it is a middle aged lady who’s smoking a cigarette and writing something in a notebook. Next to her sleeps a white dog who opens an eye then closes it back in the laziest manner. You feel out of time, at ease to explore the place at slow pace. A bit of heaven.

Men…

Imi povestea o colega de serviciu ca isi invitase fiica impreuna cu iubitul la cina, la ora 18. La 18.15 inca nu aparusera asa ca, infometata si usor enervata, suna sa vada ce se-ntimpla. Raspunde fiica: “Mama, scuze, sintem in intirziere, stiu, dar Antonio inca nu si-a terminat de intins parul cu placa.”

Unde, dar unde a sfirsit idealul de mascul inalt, atletic, brunet, puternic?!?!?!

E oripilant sa umblu pe strada si sa vad numai barbati cu bucile pe-afara, cu coafuri fanteziste etc. In pula mea feminina, ca sa zic asa.

 

 

Edit: urban dictionary zice ca il cheama nancy

(n): Mocking term for a man engaging in feminine activities or otherwise compromising his masculinity.

Come on Nancy, you’ve been getting ready for an hour. We’re late for the game.

2010

Un an prost. Cel mai prost de pina acum.

Bilant

Rele:

• casa neterminata cu lacat pe ea? DA
• motocicleta vinduta (normal ca neinlocuita de alta, asa cum ar fi fost in firea lucrurilor, haha)? DA (caca-m-as)
• job lasat dracului? DA (nu ca aici as avea regrete)
• preteni, familie, pisica – acasa? DA
• locuit din nou cu familia? O, DA (si ce frumos e, cit ma bucur)
• job nou? NU, desigur (e criza, nu vorbesc destul de bine – ca matura aia la care vreau sa ma duc are nevoie de incurajari si nu vorbeste decit italiana, sint romanca etc.)
• sanatate? NU, desigur

Bune:

• Am vazut Anthrax, , Megadeth, Metallica si Slayer  live. Da’ mi-a fost asa de rau in ziua aia ca nu imi amintesc decit ca ma tineam de cotu’ masculului ca sa nu ma latesc pe asfalt.

Dar sa zicem ca macar exista o oarece perspectiva (io n-o vaz, da’ asa ma incurajeaza al meu, tre’ sa il cred pe el, na, ca n-am bani de funie). Care acasa inca lipseste complet.

Concluzie: de sarbatorile astea, ma cac pe ea de treaba. Abia astept sa treaca, sa nu mai vad rinjete idioate pe chipuri de maimute care fac tot ce fac pentru ca asa trebuie.

Sa vina naibii anu’ nou. Sper sa nu mai puta si asta.

Si sa ajung in UK la Sonisphere, ha ha ha.

Dead from the neck upstairs

N-am chef.
Ma gindesc mereu ca as scrie aici, dar ma apuca numai noaptea. Atunci mi se aliniaza planetele si imi gasesc cuvintele. Da’ nu se poate. Si duc lipsa si de diacritice, ceea ce ma umple de draci. Si ma inhiba.
Am ce zice, da’ n-am chef, deci.

Ce nu suport 4

Taraţii care se cacă pe ei cum că d-aia stă ţara-n loc, din cauza bugetarilor pîrliţi. Să văd cine vă mai educă plozii cînd or ajunge-n şcoală. Că oricine are un grăunte de creier se va căra unde o vedea cu ochii. Şi va fi inlocuit fie de un pensionar decrepit de 80 de ani care vrea să-şi mai cîrpească zilele cu 2 lei, fie de un proaspăt absolvent de facultate, cu un vocabular de 50 de cuvinte.

Recomand o moarte înceată. prin sufocare. În căcat.

Ghicitoare

Umblă cîte doi.
Merg numai agale.
Sînt palizi mereu, par bolnăviori, în convalescenţă după o lobotomie.
Privesc în gol.
Se mai scarpină, din plictiseală.

Toate cele de mai sus reprezintă atribuţiile lor de serviciu. Toate.

Cine sînt ei oare?

Ce nu suport 3

Claxonagiii
Ăia care-şi aruncă jegu’ peste tot.
Nespălaţii.
Recomand suicid. Urgent.

we’re off…

Cică, de data asta, şutu-n cur a fost prea puternic. Atît de puternic cît să mă trimită la vreo 2500 de km distanţă.
Îmi pare rău, dar good-bye ro. 32 de ani de căcat au fost.

Ce nu suport 2

“Ştirile” sportive.
Le urăsc. Nu-nţeleg cum poate cineva sa se holbeze-n ecran şi să asculte ce-a mai băgat la maţ şi ce mai fute-n ultima vreme Jică-nea-nimeni, fotbalistu’-vedetă-purtător-de-ochelari-de-soare-noaptea-n-cluburile-de-fiţe. Ăla, modelu’ de viaţă al puştiului de 16 ani.
Ştiu că nu-i obligatoriu şi nici nu mă uit, de obicei. Da’ se mai întîmplă, na. Şi mă oripilează. Şi io nu-s uşor de oripilat.
Le recomand realizatorilor acestui TV-căcat să se ia de mînă cu vedetele astea şi să se arunce într-o groapă cu crocodili înfometaţi. Da’ să-şi lase blingu’ deoparte că nu-i vina crocodilului.